Brâncuși avea darul să-și exprime în câteva fraze scurte gândurile despre artă, despre creație în general și despre propria creație, despre viață.

El scria toate acestea într-o limbă personală, într-o franco-română aproximativă, dar fermecătoare pentru prietenii lui, o limbă care nu ținea cont de normele gramaticale.

Această particularitate se adăuga aurei sale de artist gânditor, influențat de filosofia orientală, contribuind la constituirea unei imagini misterioase, aproape mistice.

Spusele sale, adesea aforisme, au fost reluate, transformate, publicate în numeroase cărți, în franceză, engleză, italiană și română, sub diverse forme până când însuși sensul gândirii sale a fost deformat.

Doina Lemny reunește pentru prima dată notele sale de atelier – diverse fraze, aforisme și chiar texte literare scrise de Brâncuși – preluându-le în forma în care le-a scris artistul, păstrate și clasificate în Fondul Brâncuși de la Biblioteca Kandinsky, Centrul Pompidou, Paris.

„Simplitatea nu este un scop în artă, dar ajungi la simplitate fără voia ta apropiindu-te de sensul real al lucrurilor. Simplitatea este complexitatea însăși și trebuie să te hrănești din esența ei ca să-i cunoști valoarea.
Simplitatea este complexitatea rezolvată.”

„Oamenii înguști la minte nu văd decât carcasa – le scapă esența lucrurilor.”

„Fiecare materie are individualitatea ei proprie pe care nu putem s-o distrugem după voia noastră, ci doar s-o facem să vorbească propriu-i limbaj.”

„Cioplirea directă este adevăratul drum către sculptură, dar și cel mai rău pentru cei care nu știu să meargă. Și, în definitiv, cioplire directă sau indirectă nu înseamnă nimic. Ceea ce contează e lucrul împlinit.”