«De ce realizeaza omul imagini? De ce cream opere de arta? In decursul istoriei au fost oferite diverse raspunsuri la aceste intrebari – tot atatea raspunsuri cate opere de arta. Si totusi, exista un aspect al reprezentarilor artistice care le uneste in timp si spatiu, aidoma unui fir de aur: operele de arta au fost intotdeauna un mod de a consemna intalnirea omului cu natura. Ele comunica felul in care relationam cu lumea, curiozitatea si fricile noastre, curajul si modul in care ne situam in relatie cu celelalte animale.
Insa intalnirea aceea este totodata una cu noi insine, cu natura noastra umana. Consemnam ceea ce simtim si vedem in jur, dar si ceea ce ne amintim si ne imaginam – duhuri si zei si fantasme ale propriei fantezii. Prin intermediul imaginilor artistice ne confruntam totodata cu acea parte misterioasa si ineluctabila a firii noastre umane – cea pe care o intalnim in adancul unei pesteri intunecate ori intr-o incapere lipsita de lumina: moartea si mortalitatea, a noastra si a celor din jur… Astazi, operele de arta pot fi „instalatii” in care putem patrunde – spatii reale. Oare lumea toata a devenit o opera de arta? A devenit o lucrare omeneasca, astfel ca traim in prezent intr-un mediu creat in intregime de om.»