Dincolo de utilitar, indiferent de tipul de destinație a pieselor, arta populară nu poate fi discutată în afara puternicei componentei de gândire magică a meșterilor, proprie de altfel comunităților în care trăiesc și pentru care lucrează.

Obiecte de artă populară sunt implicate în ritualuri și ceremonii, unele iterative, cum sunt sărbătorile de peste an, altele, ocazionale, cele legate de pragurile vieții, de practici de divinație, apotropaice, de fertilitate și enumerarea poate fi continuată. Apoi, în rural și nu numai, câteodată, elementele de magie au o certă folosință practică, se dă ceva ca să aibă sufletul celui dus, se descântă pentru sănătate etc.

De menționat că mai toate secvențele importante ale desfășurării obiceiurilor introduc în mod natural magicul în cotidian, pentru că în mentalitatea rurală lumea este văzută ca un tot.