Arta – tradiționalistă sau modernă – nu poate coabita cu alte domenii ale culturii decît prin intermediul textului. Fără text, vom trăi în magia imaginilor, iar fără imagini nu vom putea imagina semnificațiile textelor. […] Privind recuperarea sau nerecuperarea vizualului nostru în ansamblul culturii, trebuie să menționăm cu regret că o mare parte din vină revine înseși leneviei intelectuale a artistului vizual, ignorînd stabilirea unor criterii ale artei pe care o produce și importanța transmiterii acestora spre căile de comunicare ce mediază spre alte zone. Este adevărat că rolul artistului este, în primul rînd, crearea formelor și semnelor ce produc semnificații. Este și mai adevărat că funcția artei și cea a comunicării vizuale au rareori aceeași direcție. Ca artist, mă pot mulțumi cu crearea de noi conexiuni și semnificații într-un context dat. Pot chiar să mă împotrivesc într-un fel consensului dominant. Însă ca reprezentant al unui canal de comunicare, am nevoie de însușirea mijloacelor dialogului (comunicării), ca abia apoi să ajung la un consens într-un spațiu comun. Asta ar fi direcția comunicării. Alexandru Antik