Teritoriul actual al României a fost binecuvântat cu îmbelşugate zăcăminte de aur, cu unele dintre cele mai bogate resurse de sare din lume, precum şi cu îndestulătoare pânze „freatice” de naft „ţiţei”. Fapt pentru care cuceritorii romani - făuritori, împreună cu geto-dacii, ai neamului românesc - apoi preţ de mai bine de un mileniu, trecătoarele popoare migratoare, în sfârşit, înciudarea şi lăcomia războinică a stăpânitorilor medievali şi moderni - maghiari, otomani, habsburgi, ruşi - ai Pannoniei, Balcanilor şi nordului Mării Negre, ei bine, toţi aceşti factori istorici „exogeni” au fost ademeniţi de avuţia meleagurilor carpato-dunărene al căror pântec era plin de un curcubeu de nestemate: „aur roşu”- „aur alb” - „aur negru”.