În cei aproape 140 de ani trecuţi de la apariţia automobilelor, acestea au căpătat zeci de forme şi întrebuinţări şi au devenit personaje în nenumărate istorii, unele dintre ele ajungând să fie, în scurtă vreme, inclusiv româneşti.

Încet‑încet, maşinile au devenit parte din cotidianul întregii planete, un fapt ce s‑a datorat în special unui progres tehnologic care a permis construirea unor maşini tot mai bune şi de tipuri tot mai diverse, unei infrastructuri tot mai dezvoltate şi creşterii puterii de cumpărare.

Ar putea faptele şi întâmplările centrate pe automobil în România primei jumătăţi de secol XX să fie organizate sub forma unei istorii automobilistice?

Un asemenea proiect ar fi fezabil dacă sursele ar permite cunoaşterea în detaliu a unui mare număr de informaţii şi dacă ele ar permite, în acelaşi timp, o alcătuire coerentă a subiectului.

După cum am avut ocazia de‑a afla pe parcursul a mai mulţi ani, sursele cu relevanţă sunt relativ numeroase, dar faptul că cele mai multe nu au fost publicate le‑a făcut greu de găsit şi de corelat cu cele care le puteau clarifica şi plasa în contextul potrivit.

În timp, efortul de‑a înţelege dacă sursele pe care le descopeream puteau să fie piese ale unei istorii coerente a dus la cercetarea a circa 250 de dosare din arhive publice şi private, multe din ele inedite, la folosirea de reviste, ziare, articole şi cărţi în limbile română, engleză şi franceză şi la identificarea de obiecte şi fotografii dintre cele mai neaşteptate.