„La o masă de pe Ramblas

La o masă de pe Ramblas,

toamna trecută,

am scris câteva rânduri

în timp ce priveam

mulțimea plimbătoare.

Am simțit că respiram într-un film,

dar parcă reușeam, uimitor,

să privesc și din afară,

ca un spectator.

Întâmplarea mi-a confirmat

că suntem și noi, poate, lumină,

adică undă și corpuscul,

cum scrie în manuale,

unde totul este prins

în ecuații perfect lămuritoare.”