Se iau două personaje și se plasează pe drumul prieteniei. Parcursul lor, o aventură! Iar aventura lor e consemnată, scriptic și ilustrativ, între copertele cărții „Aventuri cu Matei și Hipo”, concepută de Daniela Gheorghiță după o idee a Biancăi Mereuță.

Matei, un copil vesel și curios, pornește într-o călătorie alături de Hipo, un simpatic pui de hipopotam. Și grozăvenia prieteniei lor este dublată de peripeții demne de zugrăvit în pagini de carte: înghițirea soarelui, scufundări și multă joacă.

Dar să pătrundem în subsidiarul mesajului scris, dincolo de aparent simpla relație a personajelor. Din acest punct de vedere, cartea se revelează cititorului ca alegorie despre nuanțele și profunzimile prieteniei. Pornind de la protagoniștii narațiunii, coautoarele propun un joc al proporțiilor care intuiește complexitatea acestui raport interuman. Astfel, micul și marele pornesc împreună pe simbolicul drum al cunoașterii reciproce, călătoria scurtându-se gradual cu fiecare întâlnire și apropiere de Celălalt.

În acest moment al lecturii înțelegem și implicațiile prieteniei, imaginea de ansamblu dispersându-se în spectre situaționale, asemenea luminii. De exemplu, prietenia poate deveni sinonimă întrajutorării, iar a fi prieten bun înseamnă a fi de ajutor.

Însă, deși se fundamentează pe principii valorice universale, fiecare relaționare cu aproapele este unică și individuală. De aceea, și aventura lui Matei și Hipo este atât pe măsura unuia, cât și pe măsura celuilalt. Aceștia se bucură de experiențe comune, indiferent de mărime, regăsindu-se în același context pentru susținere mutuală. Cu alte cuvinte, prietenia presupune păstrarea individualității, mergând într-o direcție comună, mereu în întâmpinarea Celuilalt.

Mizând pe contrastul mic-mare, cartea „Aventuri cu Matei și Hipo” subliniază complexitatea raportării la cei din jur. Și reiterează faptul că nu există prietenii neobișnuite, ci doar prietenii care anulează diferitul, pentru a spori frumusețea aproapelui, bucurându-se de ea și valorificând-o.