A fost odată ca niciodată, pentru că dacă n-ar fi nu s-ar povesti, un oraș în care toată lumea era fericită când venea iarna. Nu conta dacă zăpada era de doi metri sau frigul punea țurțuri de gheață sub streșinile caselor; odată cu venirea iernii locuitorii acelui oraș de abia așteptau să meargă la schi sau la săniuș și zâmbeau tot timpul. În fiecare iarnă, întreg orașul se pregătea de sărbătoare. Atmosfera festivă se simțea și în serele Grădinii Botanice, unde se împodobea în fiecare an câte un brad frumos, plin de globuri și jucării, iar în jurul lui se așezau căsuțe din turtă dulce. An de an tradiția a continuat până când căsuțele, făcute de elevii școlilor generale din tot orașul, au devenit atât de sofisticate și colorate, formând un adevărat sat, ce se întindea și în încăperile alăturate, în Grădina Japoneză ori Pădurea Tropicală.(fragment)