AVUŢIA NAŢIUNILOR este, pur şi simplu, cea mai bună carte de economie politică scrisă vreodată. Este cu adevărat o carte deschizătoare de drumuri, al cărei scop magistral şi sinteză nu au fost depăşite, în cele două secole şi un sfert care au trecut de când a fost scrisă.

Geniul lui Adam Smith nu stă în originalitate – el se trage, mai degrabă, dintr-un şir de reflecţii produse înaintea sa, asezonate cu un acut simţ al observării istoriei şi al lumii din jurul său, pentru a veni cu o sinteză a sistemelor economice şi a părţilor sale componente, interconectate, care a măturat totul în cale.

El s-a inspirat din analizele economice anterioare (şi în special de la fiziocraţi) – deşi, după standardele academice moderne, este şocant de neglijent când vine vorba măcar de citarea lucrărilor anterioare.

Ediţia de faţă este o selecţie din acele părţi ale celor cinci Cărţi care sunt încă relevante şi care includ multe dintre citatele şi exemplele faimoase din textul original. Acest proces a presupus extragerea multor exemple istorice care nu mai sunt de actualitate astăzi, dar este contrabalansată de faptul că cititorii vor obţine o expunere mai focalizată asupra principalelor argumente ale lui Smith.

Meritul lui Smith a fost acela de a înţelege că, întrucât toată lumea beneficiază de pe urma lui, liberul schimb ne sporeşte prosperitatea la fel de sigur precum o fac agricultura sau manufacturile. Avuţia unei naţiuni nu stă în cantitatea de aur din vistieria sa, ci în volumul producţiei sale şi comerţului său – adică ceea ce numim, astăzi, produsul naţional brut. Aceste idei noi, dar puternice, au creat o breşă intelectuală masivă în zidurile comerciale ale Europei, iar stilul direct şi provocator al lui Smith, inteligenţa sardonică şi gama largă de exemple l-au făcut accesibil politicienilor, care au pus în practică ideile sale, creând marea eră a pieţelor libere, competiţiei şi prosperităţii din secolul XIX.
Eamonn Butler, Director al Institutului Adam Smith

Amendamentul crucial care trebuie făcut este că sistemul smithian nu este echivalent cu o viziune anarho-capitalistă şi nici cu cea a unui laissez-faire pur. Mai degrabă, el depinde în mod fundamental de un cadru adecvat de reguli („justiţie", în terminologia lui Smith) pe care statul este însărcinat să le instituie, să le adapteze constant şi să le aplice. Într-adevăr, rolul guvernului depăşeşte cu mult conceperea minimalistă a statului ca „paznic de noapte" din reprezentările caricaturale ale secolelor XIX şi XX. Smith îi cere statului să fie „puternic" în „arbitrarea" „Marelui Joc" al economiei de piaţă (cum îl denumeşte el în Teoria sentimentelor morale) şi să furnizeze ceea ce noi numim astăzi „bunurile publice", inclusiv educarea celor săraci.
Dr. Razeen Sally, Conferenţiar Economie politică internaţională - London School of Economics, Co-director al Centrului European de Economie Politică, ECIPE