Prefață
Am văzut Shopping and Fucking la Wiener Festwochen. Atunci am auzit pentru prima oară numele Thomas Ostermeier. Încântat, am urcat gâfâind până la etajul cinci să salut actorii. Era și el acolo, timid și tăcut. Mi se pare că nu am reușit, atunci, să-i transmit cu adevărat admiraţia pe care o resimţeam faţă de el. Recuperez acum. Montarea aceea era de un imens realism, de o enormă teatralitate, în cel mai bun sens. Nu exista nici urmă de naturalism plat, nu era vreo simplă transpunere a realităţii pe scenă; Ostermeier inventase imagini și corporalităţi provenind dintr-un repertoriu al fanteziei teatrale, prin intermediul cărora rutalitatea imposibil de jucat a acestei piese dobândea o reprezentare reală și, în același timp, insesizabilă. Modul lui, genial, de traducere în limbaj teatral mi-a stârnit imaginaţia și empatia, înmiit. Îi apreciez umanitatea, modul în care îi tratează pe oamenii din spectacolele lui, modul în care mă tratează pe mine ca spectator, modul în care își tratează actorii. În preajma lui, actorii înfloresc, câștigă în autenticitate fiindcă sunt lăsaţi să își cultive independenţa și propria fantezie. El însuși
este un ascultător excelent și un spectator excelent, care ia în considerare obiecţiile, care la repetiţii vorbește doar atunci când este întrebat, care le acordă timp actorilor să dezvolte și care nu se declară prea ușor mulţumit – care stimulează, în cel mai bun sens al cuvântului. Am lucrat împreună la Constructorul Solness de Ibsen și la Măsură pentru măsură de Shakespeare, texte pe care le-a interpretat și rescris într-un mod extraordinar de inteligent și responsabil, devenind un regizor foarte important pentru mine, un regizor din al cărui mod de lucru am învăţat foarte mult. La fel ca Peter Zadek1, Ostermeier știe să aducă adevăr pe scenă, folosind mijloace neobișnuite și percutante. Mie, modul lui de lucru mi-a priit foarte mult, nu am simţit nicio presiune, am văzut un om care caută încet, cu răbdare, care observă cu atenţie. Am văzut născându-se, datorită acestei abordări libere și lejere, o mare veridicitate și autenticitate, dar, în același timp, și un mister în jurul fiinţei umane, pe care el nu
încearcă nici să-l elucideze, nici să-l simplifice. Repetiţiile cu Thomas sunt adevărate călătorii aventuroase, în care fiecare zi, în parte, conţine, datorită curiozităţii lui, datorită acurateţei cu care privește și ascultă, posibilitatea de a descoperi
lucruri cu totul și cu totul noi. Are foarte multă grijă de fiecare dintre „lucrătorii scenei” și asta le dă tuturor un mare elan. Are o ureche absolut muzicală și un auz absolut care detectează tonurile teatrale, minciuna teatrală și astfel producţiile sale sunt ferite de convenţionalism. Frumuseţea modului lui de lucru și a lucrului cu actorii săi se naște din faptul că el întotdeauna luptă pentru o cauză, nu pentru formalism.
Una peste alta, aș vrea să spun că, pentru mine, Thomas a devenit unul dintre cei mai importanţi regizori. În plan personal, îl
admir pentru că e lipsit de vanităţi și incoruptibil, pentru că nu e avid să facă carieră și, nu în ultimul rând, pentru că privește lumea. Gert Voss
Gert Voss a murit cu câteva zile înainte ca această carte să fie tipărită, după o scurtă și grea suferință. În conversații, toate pasajele din care se referă la el au fost păstrate neschimbate. Gert Voss (n. 1941 – d. 2014) a fost un actor de teatru și film, parte a companiei Burgtheater din Viena.
Thomas Ostermeier este unul dintre cei mai cunoscuți creatori de teatru din Europa, fiind adesea considerat „imaginea teatrului german modern”, așa cum a fost numit de DIE ZEIT. Compania Schaubühne Berlin, al cărei director artistic este din 1999, este extrem de apreciată la nivel internațional, montările ample pe texte de Ibsen și Hamletul cu Lars Eidinger fiind prezentate, ani la rânduri, în turnee și festivaluri de pe toate continentele.
În discuția cu Gerhard Jörder, Thomas Ostermeier vorbește despre drumul său către teatru, care, după experiențele conflictuale din tinerețe, pe care le povestește adesea sub forma unor anecdote, i-a devenit „un fel de colac de salvare”. Sigur de sine și autocritic, sincer și modest, ofensiv și reflexiv, el rememorează triumfurile anilor de început, de la sala Baracke a Deutsches Theater, laboratorul unde a început să exploreze jocul actoricesc în maniera lui Meyerhold și Stanislavski, apoi începuturile dificile de la Schaubühne și succesul crescând al teatrului său realist, angajat politic, plecând atât de la clasici, cât și de la lucrări contemporane, de autori precum Lars Norén, Sarah Kane și Jon Fosse, în special la publicul tânăr. Ostermeier critică ferm apolitismul generației sale, postmodernismul mainstream și discursurile estetice înguste ale teatrului german și susține cu o convingere ferventă angajamentul său față de instituțiile culturale permanente, față de ideea de trupă și de munca creativă cu actorii, idei care se află în centrul concepției sale asupra teatrului contemporan axat nu pe forme, ci pe oameni, pe reconectarea cu narațiunea și personajele, într-o abordare modernă, neacademică.
Gerhard Jörder, născut în 1943 la Pamplona, în Spania, este critic de teatru și lucrează ca jurnalist independent, moderator și autor pentru ZEIT. Predă critică de teatru, scriere dramatică și jurnalism cultural la mai multe universități și academii printre care și la Universitatea de arte de la Berlin. Între 1973 și 1998 a condus departamentul de cultură și media al Badische Zeitung din Freiburg. Până în 2001, a fost redactor de teatru și șef de departament cultural la publicației ZEIT, la Hamburg. Între 1980 și 2004 a fost membru al juriului a 12 ediții ale Theatertreffen Berlin. Din 1993 este membru al juriului concursului de dramaturgie Else Laske- Schüler al landului Rheinland- Pfalz, iar din 2000 membru al juriului concursului Ulrich Wildgruber pentru tineri actori. În 2008 a fost unic selecționer al Zilelor autorilor dramatici ai Teatrului Thalia, Hamburg. A moderat discuțiile cu publicul și cu autorii la Mülheimer Theatertage din 2003 până în 2013.