„Cititorul are aici, în românește, o scriere străveche și, prin veacuri, ilustră: Banchetul lui Platon. Tot ce s-a spus despre iubire de la Banchet mai apoi în el își află obârșia și întemeierea, cu singura excepţie a iubirii întru Crist. Pe de altă parte, dialogul este una dintre cele mai mari împliniri ale prozei lui Platon, ale scrisului în Grecia veche și ale artei literare în genere. În sfârșit, scrierea, în ciuda aparentei ei transparenţe, este în multe privinţe dificilă, atât ca idei cât și ca fond istoric al acestor idei: atât întregul gândirii lui Platon, cu tot ce a precedat-o, cât și determinările specifice ale lumii grecești clasice.“ (Petru CREȚIA)