România are un singur proiect de țară și trebuie să fim perseverenți și să așteptăm momentul oportun. Însă, să nu uităm că evenimentele se pot determina și noi trebuie să lucrăm în acest sens. Nu trebuie să privim momentele în care am fost slabi decât prin prisma marilor evenimente istorice care au urmat. Să nu uităm că în anul 1848 revoluțiile fuseseră aparent înfrânte, dar aceeași oameni la doar 11 ani distanță aveau să formeze statul român modern și în scurt timp să îi obțină și independența(1877-1878). Să nu uităm situația dramatică în care ne-am aflat în anul 1917, când armata și administrația română erau restrase într-o mică bucățică de România, la nord de Siret. Cât de grele păreau acele vremuri!Și totuși le-am trecut cu rapiditate pentru ca o mobilizarea a națiunii române să ducă la unirea dintre Basarabia și România pe 27 martie 1918 și apoi, pe 1 decembrie 1918 la alipirea de drept a Transilvaniei locuite majoritar de către români.

Să nu uite românii că înainte de 1989 o mică țara românească scria încă cu litere chirilice și că era interzis să spui că ești român, pentru ca astăzi în Republica Moldova peste jumătate de români să dobândească de drept cetățenia statului România. Este dreptul lor, așa cum cetățenia este dreptul fiecărui român.

Unirea Basarabiei cu România face parte din proiectul de țară construit după 1821 și cizelat prin evenimentele din 1848 și 1859: existența unui singur stat format din teritorii locuite majoritar de către români și care să deservească interesele românilor.

La momentul de față peste Prut sunt trei milioane de români pe care trebuie să îi aducem acasă, dar trebuie să ne asigurăm că România este un stat pentru români și nu unul îndreptat împotriva noastră