Basmul cult face parte dintre cele mai îndrăgite forme de povestire ale literaturii universale. Niciun alt autor de limbă germană al secolului XX nu a continuat această tradiţie la fel de impresionant ca Hermann Hesse. Spectrul basmelor sale se întinde de la tradiţia de povestitor a lui Boccaccio şi poveştile din O mie şi una de nopţi, până la satire fantastice şi la poezia fantastică de inspiraţie psihanalitică. Hesse modernizează temele clasice ale basmului: fericire şi nefericire în dragoste, egoismul dorinţelor, viaţa trecătoare şi dorinţa de protecţie. Basmele sale fac mereu trimitere la viaţă. Magia din ele se referă la capacitatea evolutivă a omului, care pentru Hesse nu se epuizează odată cu pubertatea.