Bietul Ioanide este considerat o capodoperă a literaturii române, fiind și unul dintre cele mai interesante și mature romane ale lui George Călinescu. Cartea prezintă o viziune realistă asupra înaltei societăți românești de dinaintea celui de-Al Doilea Război Mondial, iar Călinescu, inspirat de Balzac, realizează o analiză profundă a comportamentului uman, punând laolaltă personaje din toate păturile sociale și observându-le gândurile, gesturile și acțiunile cu privire la fatidicul an 1939, cu invazia germanilor și ascensiunea Mișcării legionare. Personajele sunt atât de migălos conturate și de realiste încât ajung să bântuie cititorul, iar peste toate plutește grotescul firii umane, intrigante, bârfitoare, oportuniste.

Bietul Ioanide a fost elaborat intre 1947 si 1949 și publicat în 1953, când a stârnit mari și aprinse controverse.Autorul nu face nici o concesie stilului proletcultist, ci construiește un roman de idei, cu intelectuali. Titlul romanului este dat de arhitectul Ioanide, un idealist care speră că intelectualii vor prelua puterea politică și vor conduce România de mâine.