Prin noutatea problematicii, a tipurilor, a soluţiilor artistice, romanele lui G. Călinescu – Bietul Ioanide şi Scrinul negru – se înscriu în literatura română ca o operă capitală. Ele inaugurează o nouă tradiţie în proza noastră oglindind problematica intelectualului şi procesul de descompunere a aristocraţiei; ele se plasează pe o orbită care, din unele puncte de vedere, depăşeşte cu mult aria preocupărilor legate de această tematică şi în literatura universală a zilelor noastre.

Eugenia LUCA