„Birlic era de o generozitate față de colegii de scenă, cum nu poți să-ți închipui. Dacă un partener avea de spus ceva important în spectacol, Birlic aproape că dispărea din scenă, se retrăgea într-un colțișor al decorului, ca să nu atragă atenția asupra lui, care era adorat de public, și pentru ca ochii din sală să se îndrepte doar spre partenerul de scenă!”

Simona Bondoc

„Birlic a fost un fenomen, a fost unul dintre cele mai frumoase daruri pe care Dumnezeu le-a oferit teatrului românesc!”

Damian Crâșmaru

„Fără niciun efort, Birlic cred că era de multe ori cel care susținea un spectacol. Lui Birlic nu-i trebuia o operă întreagă, ci îi era suficientă o arie ca să cucerească o sală întreagă.” Constantin Dinulescu

„Birlic avea o căldură cu totul specială în ochi, iar atunci când erai aproape de el simțeai că din inima lui răzbatea ceva care îl făcea foarte plăcut.”

Valeria Gagealov

„Un copil mare, cu suflet curat, care încerca să alunge de la noi orice urmă de trac. Și reușea… Și mi-e tare dor de el, de mine, de atunci, de toți și toate!”

Adela Mărculescu

„Un mare actor, unic în felul lui în teatrul românesc, din creațiile căruia pe scenă – helas! – nu a rămas nimic. Doar amintirea!”

Irina-Margareta Nistor