Atât pentru cei căsătoriți, cât și pentru cei ce încă mai lo­­­cuiesc împreună cu părinții, fundamentul principal al Bi­se­ricii Universale trebuie să îl constituie familia, care se pre­­zintă ca o mică Biserică de acasă. Despre aceasta Apostolul Pavel a scris în mai multe rânduri. Această „Biserică din casă” este o școală a iubirii, o școală a vieții, a creșterii du­hov­­nicești și a cunoașterii cuvântului lui Dumnezeu. Ea tre­buie să devină locul propovăduirii Evangheliei Îm­pără­­ției lui Dumnezeu, o școală a întâlnirii cu Tainele și cu sluj­bele Bisericii, o școală de pregătire pentru par­ti­ci­pa­rea la ele. Familia, casa constituie o școală atât pentru co­pii, cât și pentru părinți.
Totuși, literatura patristică din secolul al IV‑lea, scrisă în cea mai mare parte de către călugări, aproape că nu po­menește problemele legate de familie și de întemeiere a Bisericii de acasă. Casa, familia percepute ca Biserică... În prezent, aces­te noțiuni sunt atât de mult uitate de către conștiința cle­rului și de cea teologico‑academică, încât s‑a născut ne­ce­si­ta­tea de a lămuri și de a fundamenta eclesiologic aceas­tă latură a vieții omenești.
În cartea de faţă, autorul a încercat să expună semnificaţia creştină a vieţii de familie și să analizeze căile întemeierii Bisericii de aca­să din perspectiva diferitelor condiții istorice, ­lu­ând drept temei Sfânta Scriptură, scrierile Părinților și scrii­to­ri­lor bisericești și hotărârile Sinoadelor Ecume­nice. Fiecare articol se adre­sea­ză unui anumit cerc de cititori: o parte, celor care au de­cis să se căsătorească, altele, celor care au copii, iar une­­le se adresează direct părinților ai căror copii au tre­cut de vârsta adolescenței, preoților duhov­nici, cle­­ricilor și soțiilor lor.