„...incerc sa descifrez amintiri si jurnale intime, ca un rezumat definitiv pentru urmasi. Nu i treaba usoara. Si nici grea. Imi face placere. Situatia mea este de grefier al unui proces celebru, judecat in tribunalul plasticii si al filosofiei contemporane, judecat la Paris, Bucuresti, ca si pe tot globul. Consemnez in cele ce urmeaza fragmente de conversatii din oralitatea sa prestigioasa, ca si povestiri ale ucenicilor romani ai lui Brancusi despre neuitatul maestru care avea o doctrina clara: doctrina morala stoica a stramosilor. Nu cred in nemurire si in inviere, dar cred in arta, in ordinea juridica si morala a umanismului mediteranean si in doctrina etico filosofica a stramosilor mei, oameni ordonati si de omenie, care sunt si ai lui Brancusi.”