„București–Focșani 3:14” este un roman polițist de profunzime psihologică și socială, care transcende granițele genului.

În aparență, povestea pornește de la un caz simplu: dispariția unei fete de șaisprezece ani între București și Focșani, într-un tren cu plecare la ora 3:14. În realitate, Cornel Bălan construiește o frescă a unei Românii contemporane, marcate de apatie, cinism și derută morală.

Gelu Moican, personajul principal al cărții, un polițist trecut de apogeul carierei, este chemat să investigheze cazul, însă ancheta se transformă treptat într-o radiografie amară a unei societăți care și-a pierdut reperele.

Într-un decor dominat de indiferență, birocrație și corupție, Moican devine un anti-erou lucid, ironic și dezabuzat, prins între instinctul de dreptate și oboseala unei conștiințe care a văzut prea mult.

Romanul urmărește cu precizie cinematografică firul investigației, dar miza nu este doar descoperirea vinovatului, ci și descoperirea unei societăți în care victimele și călăii tind să se confunde.

Cu un stil direct, tăios, când realist, când poetic, Cornel Bălan surprinde dialogurile vii, tensiunile morale și mecanismele psihologice ale unei lumi ce pare că nu vrea să învețe din trecut.

„București–Focșani 3:14” este, în cele din urmă, o meditație despre fragilitatea binelui, despre vină și vinovăție, un roman care te ține captiv nu doar prin suspans, ci și prin luciditatea cu care privește condiția umană.