Bucurestiul fictiunii e un oras la rascruce de vanturi si destine; un loc unde se vine si de unde se pleaca, de voie sau de nevoie, dinspre centru inspre mahala si viceversa, in vilegiatura sau in pribegie, "in Orient-Express, in tramcar, in cupeu cu roate de cauciuc, pe jos in galosi”, vorba Amicului X din Momentele lui Caragiale. Pornind de la kilometrul zero simbolizat de roza vanturilor din piata Sf. Gheorghe, protagonistii romanelor de ieri si de azi strabat, in cercuri concentrice, o succesiune de peisaje urbane, industriale, bucolice, montane, marine, exotice – transformate, prin magia fictiunii, in tot atatea invitatii la calatorie. Du-te-vino-ul personajelor se dubleaza de o istorie a locurilor – gari, porturi, aeroporturi, hanuri, hoteluri, vile, castele, mosii, statiuni balneare – si a mijloacelor de transport – trasuri, automobile, tramvaie, trenuri, vapoare, aeroplane – care fac posibile nenumaratele peregrinari avand drept punct de plecare sau sosire Bucurestiul literaturii.