Cartea de debut a istoricului Eugen Marola, cunoscut pentru articolele sale din revista Historia despre viața cotidiană bucureșteană, oferă o perspectivă originală și inedită asupra aproape celor doi ani de ocupație a Bucureștiului de către Germania și restul Puterilor Centrale, în timpul Primului Război Mondial.
Autorul arată că "vânătoarea de vrăjitoare” și căutarea “țapilor ispășitori” în rândul minorităților etnice și al comunităților defavorizate au fost o constantă și a acelei perioade tragice de istorie, ani care au dat naștere însă și unei superbe solidarități între locuitorii Bucureștiului. Inimaginabilele suferințe ale Capitalei din acea vreme ne invită la o comparație cu provocările istoriei actuale.
Pe lângă sunetul clopotelor, bucureștenii erau înștiințați de alarma aeriană și prin fluieratul prelung al sergenților de oraș. În momentul declanșării alarmei, «toți locuitorii sunt obligați să închidă absolut toate luminile electrice și de gaz aerian (gazometrele), cum și lămpile cu gaz, înlocuind peste tot cu lumânări sau candele». De asemenea, aveau obligația de a intra în casă, «spre a fi feriți nu numai de proiectilele aeronavelor inamice, dar chiar de proiectilele trăgătorilor noștri». -- Daniel Cain, Institutul de Studii Sud-Est Europene