Tânărul Mihail Tamba se expune în fața noastră ca un animal țintuit pe loc după o lovitură mortală.

Nu am niciun cuvânt la dispoziție care să atenueze starea de perplexitate pe care mi-o dau versurile lui.

Poate că trecerea timpului își va pune pecetea și pe scrisul poetului nostru și va relativiza marea lovitură mistică și semantică a versurilor lui, dar asta nu știu precis dacă va fi mai bine sau va fi mai rău pentru limbaj.

Angela Marcovici