Emigratia a devenit o dimensiune consubstantiala in destinul colectiv al romanilor din ultimele decenii: peste un milion si jumatate intre 1970 si 1989. Si mai multi de atunci au „ales libertatea” si au transformat romana intr-o limba vorbita pe toate continentele.

In ultimii ani, unii emigranti mai vechi sau mai noi si-au publicat memoriile, altii au scris carti si articole despre viata lor inainte si dupa pasul decisiv. Din toate aceste marturii lipseste insa un capitol esential, pregatirea plecarii de catre familia oprita ca zalog in tara si regasirea cu cel ramas in Occident. „Cronica unei emigrari” completeaza in mod fericit acest spatiu vid si pune fata in fata emigrantul solitar, chinuit de indoieli si incertitudini, pe de o parte, si familia ramasa la Bucuresti, pe de alta parte. Toti cei care au trecut prin aceste incercari se vor recunoaste in portretul in oglinda din scrisorile sotiei: scrisorile lui Andi s-au pierdut, in schimb cele ale Crisulei si ale fetei lor, Monella, s-au pastrat si sunt publicate acum.

(…) Ceea ce impresioneaza cel mai mult la lectura acestor pagini este seninatatea bine temperata a Crisulei, care ii permite sa reziste si sa depaseasca „istoria”, sa transforme o situatie existentiala limita intr-un imn de dragoste si de incredere in viitor. O carte importanta si necesara, fara echivalent in publicistica romaneasca.