Călătoria pe care o încep implică în mod evident o deplasare în spaţiu, dar nu către centrul geodezic al pământului, ci către centrele spirituale. Este vorba deci de o aventură, întrun fel asemănătoare cu cea descrisă de Jules Verne, al cărei erou, profesorul Lidenbrock, reuşeşte să ajungă la centrul incandescent al planetei noastre, prin neverosimile şi palpitante peripeţii, dar, întrun sens mai larg, mai puţin literar, mai variat şi mai filozofic în acelaşi timp, dacă este adevărat că filosofia continuă să însemne încă în zilele noastre, tot ceea ce este uman.

Utilizând mijloace de transport mai rapide decât cele de atunci, pe care însă geniul polifonic al romancierului francez care a anticipat existenţa atâtor lucruri bune şi rele în povestirile sale ştiinţificofantastice lea intuit şi lea descris chiar, voi încerca să ating la rândul meu câteva centre, pe care le consider creatoare de energii şi explicative în acelaşi timp; centre umane, persoanele ale căror opere – ştiinţifice, literare, filozofice sau artistice – au oferit un drum nou sau o nouă posibilitate de exegeză pe care Malraux o numea condiţia şi Teilhard fenomenul uman.