Thich Nhat Hanh este cel care a introdus în cultura occidentală spiritualitatea buddhistă într-o formă lucidă și accesibilă, transformând meditația și explorarea dimensiunilor conștiinței dintr-o practică monastică într-un instrument universal al păcii și compasiunii cotidiene.

„Calea cea veche m-a dus la Bodh Gaya în anul 2008. Ajunsesem, în sfârșit, după multe drumuri și peripeții, la copacul pippala, căruia i se spune Copacul Trezirii.

Cu 2 500 de ani în urmă, chiar în acest loc, un om se trezise din visul pe care îl visăm cu toții. I-au spus aceluia Buddha, adică Cel Trezit. A doua oară când am ajuns acolo, în vara anului 2014, mi-a căzut în poală o carte.

Am petrecut zile în șir la umbra copacului citind și răscitind cartea lui Thich Nhat Hanh, până când am văzut și norii cei albi plutind pe cer fără țintă. Într-un fel, povestea vieții lui Buddha era și povestea mea. Și a oricărui om născut vreodată pe lumea asta.

Despre Dharma, învățătura lui Buddha, se spune că ia forma vasului în care este turnată.

Thich Nhat Hanh a turnat-o atunci în mine, prin cartea sa. Și, privind la calea cea veche de sub tălpi, la norii cei albi de pe cer, nici nu îndrăzneam să-mi imaginez că voi ajunge să-ți aduc această carte ție, celui sau celei care o ține acum în mână.

Nu credeam atunci că limba română va deveni acel vas neprețuit din care Dharma lui Buddha și a lui Thich Nhat Hanh se va revărsa blând, găsindu-și drumul, într-o lume tot mai gălăgioasă, spre inimile tăcute, însetate de adevăr.“

SEGA

THICH NHAT HANH s‑a născut la 11 octombrie 1926, în Vietnam. La vârsta de 16 ani a intrat la mănăstire, iar la 23 de ani a devenit călugăr buddhist zen. A studiat la Universitatea din Saigon, unde, mai târziu, a și predat. În anii 1960 a urmat cursuri de religii comparate la Universitatea Princeton și Columbia (SUA), unde a devenit lector. A fondat în Vietnam Școala Tinerilor pentru Serviciu Social, care s‑a implicat în ajutorarea victimelor războiului, și a militat pentru pace în timpul conflictului, fiind de aceea silit să se exileze vreme de aproape 40 de ani. În 1982 a înființat în Franța comunitatea monastică Village des Pruniers, unul dintre cele mai mari centre de practică buddhistă din Occident. A fost maestru zen, învățător spiritual, poet și activist pentru pace. A publicat peste 100 de volume – eseuri și învățături. Printre cele mai cunoscute se numără: The Miracle of Mindfulness (1975), Being Peace (1987), Peace Is Every Step (1992), Living Buddha, Living Christ (1995), The Heart of the Buddha’s Teaching (1998), No Death, No Fear (2002), You Are Here (2009). A fost nominalizat la Premiul Nobel pentru Pace în 1967 de Martin Luther King Jr., care l‑a numit „apostol al păcii“. A primit numeroase recunoașteri internaționale pentru contribuțiile sale culturale și spirituale. A murit la 22 ianuarie 2022, în Vietnam.