La mai bine de două decenii de la moartea sa, Osho este considerat unul dintre cei mai importanţi ghizi spirituali ai secolului XX. Învăţăturile lui îndrăzneţe şi originale au ca scop crearea „omului nou”, liber de ideologii, doctrine şi dogme învechite.

Opera lui Osho reflectă capacitatea sa unică de a integra spiritul oriental cu gândirea ştiinţifică occidentală: „Mult a pierdut Orientul fără ştiinţă şi mult a pierdut Occidentul fără meditaţie. Eu încerc să aduc Estul şi Vestul mai aproape unul de celălalt, pentru că împreună vor crea întregul.”

În Calea Zen, maestrul vorbeşte despre Zen ca despre o posibilă punte între Orient şi Occident, între ştiinţă şi religie, şi afirmă că „Zen este paradoxal – pentru că viaţa este paradoxală. Dacă accepţi atât binele, cât şi răul şi nu preferi nimic, binele şi răul se echilibrează reciproc. Negativul şi pozitivul se anulează reciproc. Dintr-odată se face linişte, nu există nici bine, nici rău, există doar existenţa, fără nicio judecată de valoare.”

Renunţând la „cunoştinţele” acumulate de-a lungul vieţii şi lăsând deoparte tensiunile fizice, mentale şi emoţionale, ne putem reflecta în fluxul unui discurs extraordinar şi deveni receptivi la momentul prezent şi la potenţialul lui implicit.

O carte ca o formă de meditaţie.