„O întrebare pe care şi-o punea mereu Octavian Paler, încă din tinereţe, era legată de faptul că lumea modernă nu mai poate crea mituri. Singurele mituri oarecum «moderne» care pot fi puse alături de miturile anticilor au toate aceeaşi caracteristică: sînt produse de o capodoperă literară. E vorba de Don Juan, de Don Quijote, de Faust şi de Hamlet. Octavian Paler imaginează nişte «conferinţe nerostite» pornind de la aceste mituri şi vorbeşte despre dragoste, bătrâneţe şi moarte.” (Georgeta Naidin-Dimisianu)