Laconice, prozele din acest volum amintesc de opera lui Faulkner și de scriitori precum marii tragici ai lumii clasice: García Márquez îl cita adesea pe Sofocle în această privință.

Proza Zi-le să nu mă omoare! a fost numită de Elias Canetti una dintre cele mai bune cinci opere din literatura universală, iar Günter Grass a citit-o în public la Berlin, alături de Rulfo, în 1981. Geografia mexicană a fost prefăcută de Rulfo, în Ne-au dat pământ, în scenariul unei călătorii cu ecouri biblice. Kenzaburō Ōe recomandă aceste proze celor care vor să-și creeze propria poveste. Astfel, e o greșeală să considerăm că au un cadru temporal și fizic reductibil la cel al regiunii unde și-a petrecut Juan Rulfo primele decenii din viață.

Juan Rulfo (1917–1986) este unul dintre cei mai apreciați scriitori latino-americani. A susținut arta în toate formele ei și a reprezentat un sprijin important pentru tinerii scriitori latino-americani prin intermediul Centro Mexicano de Escritores. A fost funcționar public; purtător de cuvânt al Comisión del Papaloapan și consilier în diverse proiecte cinematografice și editoriale. Cea mai lungă perioadă și-a petrecut-o în Departamento de Publicaciones del extinto Instituto Nacional Indigenista, unde a susținut publicarea și traducerea unui număr mare de monografii despre plurietnicitatea Mexicului și opere clasice de antropologie mexicană. Din anii ’30 până în anii ’60 s-a dedicat și fotografiei, având un palmares de peste 6000 de negative. Cele trei cărți publicate, El llano en llamas (în curs de apariție la Curtea Veche Publishing, traducere de Andrei Ionescu și Ileana Scipione), Pedro Páramo și El gallo de oro (în curs de apariție la Curtea Veche Publishing, traducere de Ileana Scipione), au fost traduse în peste 40 de limbi.