Avînd ecouri din cărţile lui Toni Morrison sau William Faulkner, din Odiseea ori din Vechiul Testament, Cîntec pentru cei neîngropaţi este deopotrivă un portret de familie şi o poveste despre luptă şi speranţă. Jojo are treisprezece ani şi încearcă să înţeleagă ce înseamnă să fii bărbat. Leonie, mama lui, e într-un veşnic conflict cu sine însăşi şi cu cei din jur. Este o femeie de culoare, în timp ce Michael, tatăl copiilor ei, e alb. Luptîndu-se cu realitatea brutală a condiţiei şi situaţiei în care se află, încearcă să fie o mamă mai bună, dar nu reuşeşte să-şi pună copiii înaintea propriilor nevoi, în special a consumului de droguri. Cînd Michael este eliberat din închisoare, Leonie, însoţită de copii şi de o prietenă, se urcă în maşină şi pornesc la drum spre nord, spre Ferma Parchman, Penitenciarul Statului Mississippi. Aici se mai află un băiat, fantoma unui deţinut mort care poartă, în rătăcirile lui, întreaga istorie urîtă a Sudului. Şi el are cîte ceva să-l înveţe pe Jojo despre taţi şi copii, despre moşteniri, despre violenţă, despre iubire.

„O lectură care nu trebuie ratată.” (Margaret Atwood)

„Legăturile dintre nedreptăţile trecutului şi disperarea prezentului sunt limpede zugrăvite în acest roman care trasează graniţele dintre vii şi morţi, dintre îndrăgostiţi şi nefericiţi. Cîntec pentru cei neîngropaţi demonstrează că Jesmyn Ward este unul dintre cei mai importanţi scriitori ai Americii zilelor noastre.”(Ann Patchett)

„Cîntec pentru cei neîngropaţi este deopotrivă road novel, epopeea concisă a trei generaţii şi a fantomelor care le bîntuie, precum şi portretul unor oameni obişnuiţi aflaţi la ananghie, care, poate asemenea nouă, tuturor, nu renunţă la anumite principii în încercarea de a depăşi toate greutăţile.” (The New York Times Book Review)

„Un roman magnific. Jesmyn Ward ştie că istoria e un coşmar. Dar unul din care, insistă ea, ne putem trezi şi cînta.” (Chicago Tribune)