Poezia este aidoma unei ferestre prin care contemplam ce este dincolo de ea. Geamul poate sa fie neted sau cu denivelari, poate fi limpede sau marcat de diferite culori, poate fi chiar ciobit.
Oricum, dincolo de el, se dezvaluie imaginile unui univers, fie ele fragmentate, limpezi, colorate in diferite nuante, mai senine sau mai sumbre, distorsionate, mai mici sau mai alungite, ca intr-un basm, dar care ar putea sa fie asemeni celor pe care le purtam in propria-ne fiinta, cu care ne-am putea identifica (mai ales spiritual) sau nu.
Exodul poetilor
cantati - ni s-a spus
intr-o frematare de ape -
cantati cantecul vostru
de pustiire
cantecul care raspunde
in partea vestejita a lumii
cantecul care
intoarce raurile in izvoare
atunci au secat apele
si a prins a crapa pamantul
ca o coaja
pentru ca
pe marginea raului vostru
de unde voi lipseati
se inaltase parjolul
si salcii nu erau
unde cantecul sa se odihneasca