Reflecția asupra capitalismului artistic pleacă de la analiza simptomelor care au transformat capitalismul din ideologia sa tradițională (impregnată de teoriile producției și contrastelor de clasă, din cheie marxistă, ori de întrebarea referitoare la tehnică, evaluată de Heidegger), într-o ideologie artistică și, poate cel mai important, într-un stil de viață care își propune concilierea artei și a societății în termenii consumului.
În acest context, este evidentă apropierea dintre societățile industriale și societatea spectacolului ca legătură mediată de intervenția artei. Hipermodernitatea, discutată de Lipovetsky, va fi evaluată, așadar, din perspectiva consumului, estetizării, hiperartei, absorbției hedonismului, subiectivării dorințelor și a claselor sociale în constituirea publicului consumator. Miza cărții nu este, așadar, analiza capitalismului artistic, ci mai curând, evaluarea manierei în care acesta a făcut posibilă estetizarea lumii printr-o unificare a reprezentărilor, pe trei nivele: a spațiului, a timpului și a individului. - Oana Şerban