„Mare dar să poți avea

Suflet geamăn lângă tine

Să te-ajute să separi

Ce e rău de ce e bine."

Într-un caz documentat de doi jurnaliști, Matei Vișniec imaginează o continuare a poveștii Capra cu trei iezi, în care radiografiază sufletele personajelor: Lupul pare a se căi pentru fapta lui, Capra e cuprinsă de remușcări, Iedul cel mic e năpădit de coșmaruri.

Își face însă apariția un nou personaj: văduva Lupului bate la ușa mamei îndurerate pentru a-și vindeca împreună rănile. Capra și Iedul cel mic au nevoie de alinare, dar și sufletul plin de îndoială, iar intențiile reale ale Cumetrei Lupoaice sunt greu de înțeles.