Prolog
din nou noaptea ca-n adolescenta
prin bucatarii poemele mele bezmetice
tu care stiai atit de bine
sa citesti sterile
sa le legi de cauzalitati nevazute
tu care aveai un voal negru
acopereai cu el veioza
cind voiai sa-ti gasesti
pivnita trupului
acolo pe geam in coltul din stinga
fluturele cu cap de mort
si tu cu amorurile tale
mototolindu-ti cearceafurile
in gindul unei femei imaginare
tu alergind sub felinarele rosii
cind sperma cind ploaia cind linistea
isi disputau spatiul dintre doua rugaciuni
poti sa faci ce vrei
eu tot te aduc fara sa stii
in aceasta hirtie nerusinata
fiecare poem e un viol
fiecare fictiune e refugiul unui masochist
de unde nevoia asta
de inteligenta a sexului
de unde atitea curbe insinuante
in singele ciclic al trandafirului
ma gindesc la barbatul rastignit
pe crucea unei femei
ma gindesc la aerul rosu
din nara unei vite injunghiate