Andreea Nanu face un gest nobil: își salvează – prin intermediul scrisului − amintirile din copilărie. Este o acţiune antientropică, asemănătoare cu acţiunea însăși de a trăi. Andreea Nanu face parte dintre foarte puţinii scriitori de azi care știu să povestească. Talentul ei literar o ridică deasupra realităţii banale, o ajută să călătorească și în timp, pentru a-și revedea de la mare înălţime copilăria. Este o survolare a prozei vieţii de fi ecare zi, o călătorie de vis, la care numai scriitorii cei mai înzestraţi au acces. (Alex Ștefănescu)