Cartea despre mar si moarte este un dialog preudo-aristotelic de provenienta araba, care a strabatut ulterior patru culturi medievale. Dupa tiparul socratic din dialogul Phaidon, textul repune in scena ultima conversatie a filosofului cu discipolii sai, dezvoltand teme precum imortalitatea sufletului, lipsa de teama a filosofului in fata mortii si valoarea suprema a filosofiei. Astfel, opusculul a contribuit la formarea unei reprezentari inedite a filosofului in Evul Mediu, mai ales fiindca, latinii au gasit in pretinsul testament al lui Aristotel un argument puternic al compatibilitatii sale cu teologia crestina.

Editie bilingva: romana, latina