„S-a întâmplat, acum vreo trei ani, să mă trezesc aşa, dintr-odată, cu spusele lui Prospero pe buze: Şi-un gând din trei să-ndrept către mormânt. Gândul a căzut din senin, abia apoi m-am dus la text și-am constatat că ţinusem bine minte. A fost un semn şi pentru altceva: mă obseda întrebarea (cu calm însă) de ce au venit versurile astea în capul meu? Până când mi-a venit explicaţia «secretă» și cred că am înţeles mesajul subconştientului: era dorinţa, uitată de mult, rătăcită prin cine ştie ce ungher al sufletului, să scriu nişte texte despre… Shakespeare.“ (GELU IONESCU)