Ei bine, fericirea este ca o pasăre tăcută. La fel ca somnul sau visele, nu vine când o chemi. Întinde liniştit mâna şi poate ţi se aşază în palmă; aleargă după ea şi o să dispară. Urmărirea conştientă şi voită a fericirii nu dă roade. Fericirea nu este un ţel pentru care trebuie să te lupţi, ci este o surpriză, ceva care ni se dă pe deasupra. Fericirea este un dar fragil, aşa că trebuie tratată cu blândeţe; să fim milostivi cu noi înşine. Dăruieşte iubire şi vei fi iubit. Iubeşte şi fii deschis pentru dragoste. Nu dorinţa de a avea, ci aceea de a dărui te face să simţi că trăieşti. Cel care primeşte cu recunoştinţă ceea ce alţii îi dăruiesc este un om bogat. Fericirea este un dar. Fericirea vine pe neaşteptate, şi totuşi nu e vorba de pură întâmplare. Putem face ceva ca să vină. Uneori trebuie doar să ne frecăm la ochi sau să ne dăm jos ochelarii fumurii, care ne împiedică să vedem cu claritate. De asemenea, trebuie să fim atenţi la misterele vieţii noastre. Pregăteşte-te de o vizită neaşteptată şi nu închide uşa în faţa fericirii.” Părintele Anselm Grün (n. 1945, Junkershausen, Germania), a intrat la vârsta de 19 ani în mănăstirea benedictină Münsterschwarzach, unde trăieşte şi astăzi. După dobândirea doctoratului în teologie la 29 de nai, s-a specializat în administrarea afacerilor; în aceeaşi perioadă, a început să tină cursuri şi conferinţe pe teme de spiritualitate. Cărţile lui (circa 150 de titluri) au fost traduse în aproape 30 de limbi, atingând un tiraj de peste 14 milioane de exemplare vândute.