Romanul lui Thomas Mann inainteaza lent, dar niciodata plictisitor, salturile in timp sunt mici, dar ele nu indica numaidecat schimbarile de amplitudine pentru ca alchimia schimbarilor este si ea una de gestatie lenta. Este ca si cum viata s-ar derula inaintea ochilor tai intr-un ritm care-i este propriu si care devine unul al lecturii, ca si cum ai deveni un invizibil membru al prestigioasei Case Buddenbrook traindu-i bucuriile si amaraciunile. Ca in orice roman bun, timpul romanului devine al tau, si privirea se lasa purtata de o istorie captivanta in ceea ce ea are deopotriva vizibil si ascuns. Angelo Mitchievici