Par necuprinsi, asemenea baraganelor pe care le strabat, schimbatori ca vanturile care le cutreiera ograzile si ogoarele, nelinistiti ca norii nabadaiosi ai furtunii de vara, intrigand pe fiecare observator venit din afara prin umor, relativism, indaratnicie, neincredere si credinta difuza... Si totusi, aceasta tipologie valaha de european stravechi are ceva maret in atitudinea de superioritate mefianta. Un fel haiducesc combinat cu o neinteleasa aroganta a saraciei face din omul campiei un subiect de studiu nepretuit. Cei care vor schimbarea la fata a Romaniei nu trebuie sa astepte prea mult: ultimii-morometi se retrag discret din fata civilizatiei, ultimii tarani legati de glie iau calea vesniciei. Va fi mai bine fara ei? Vom progresa mai abitir integrati in marele concept euroatlantic?
Dumnezeu stie, dar specia va fi intalnita foarte curand doar in fisele Muzeului Literaturii Romane. Sau – de ce nu? – in cartea aceasta...
Razvan Bucuroiu