Cât de simplă este retragerea în Sine, în interiorul fiinţei noastre!

O vizualizare bine realizată este de ajuns şi catedrala răsare atunci imediat în faţa conştiinţei mele încântate.

Tăcere: totul este senin în mine.

Singurătate? Nu... Stare de fuziune cu imensitatea, cu absolutul, cu nemărginirea!

Comuniunea cosmică este o stare a fiinţei.

Ea este o înălţare a sufletului spre cele mai înalte culmi, unde individualitatea se integrează în generalitate, unde eu-l devine Sinele, unde nu ne mai simţim lăuntric un fragment al Totului,