Cât de simplă este retragerea în Sine, în interiorul fiinţei noastre!
O vizualizare bine realizată este de ajuns şi catedrala răsare atunci imediat în faţa conştiinţei mele încântate.
Tăcere: totul este senin în mine.
Singurătate? Nu... Stare de fuziune cu imensitatea, cu absolutul, cu nemărginirea!
Comuniunea cosmică este o stare a fiinţei.
Ea este o înălţare a sufletului spre cele mai înalte culmi, unde individualitatea se integrează în generalitate, unde eu-l devine Sinele, unde nu ne mai simţim lăuntric un fragment al Totului,