Îl înțeleg pe celălalt exact prin corpul meu, după cum prin corpul meu percep „lucruri”. Astfel „înțeles”, sensul gesturilor nu se află în spatele acestora, ci se confundă cu structura lumii pe care gestul o desenează (…) el se desfășoară pe gestul însuși (…).

Această carte examinează opera lui Simone de Beauvoir, Al doilea sex (1949), în contextul filozofiei fenomenologice. Plasând cercetarea lui Beauvoir în interiorul cadrului teoretic furnizat de reflecțiile metodologice ale lui Husserl și Merleau-Ponty, îi voi reinterpreta mizele și rezultatele. Nu ofer o exegeză a lucrării Al doilea sex.

Mai degrabă, scopul meu este de a reflecta în siajul direcțiilor pe care lucrarea lui Beauvoir le sugerează și de a duce mai departe intuiția filozofică a acesteia. În consecință, voi eluda mai multe secțiuni considerate de obicei ca fiind esențiale pentru feminismul autoarei. În schimb, mă voi concentra asupra unor detalii considerate nesemnificative, dar pe care eu le estimez capitale dimensiunii fenomenologice a reflecțiilor feministe ale lui Beauvoir. (Autoarea)