Emil Garleanu, prezenta activa in miscarea literara, asemenea lui St. O. Iosif, in pofida firii visatoare, intemeietor si redactor de publicatii si edituri, cafondator al Societatii Scriitorilor Romani, director al teatrului din Craiova, a pictat, in primul sau volum Batranii – Schite din viata boierilor moldoveni (1905), o galerie de mici portrete aureolate infatisand supravietuitori ai defunctei boierimi patriarhale, ruinati economic, anacronici, traind in amintiri.

Fantome ale altor timpuri, „batranii” nu fac toata ziua nimic altceva decat sa traga din lulele, sa soarba cafea, sa priveasca in zari, sa joace pasiente si sa converseze banal sau sa contemple hrisoave ce atesta vechimea si vrednicia familiilor ilustre din care se trag. In alte naratiuni insa, cuprinse in volumele Cea dintai durere (1907), Intr-o noapte de mai (1908), Trei vedenii (1910), romantismul paseist e contracarat pana la eliminare de un realism brutal, cu accente naturaliste... -- Dumitru MICU