In toamna anului 2012, Emil Strainu, care imi fusese student, m-a cautat de mai multe ori, telefonic, dorind sa ma consulte intr-o problema ce privea realizarea unei carti, al carei cuprins avea o latura notabila de natura istorica.
Inca din facultate il stiam ca este foarte atras de istoria si geografia militara universala, dar mai ales de cea a poporului roman. Citisem cartile pe care le scrisese pana atunci, pe care de altfel le apreciam pozitiv si, mai in gluma mai in serios, il tachinam considerandu-l o personalitate rezultata dintr-un stra!niu melanj ce avea ca ilustri precursori pe Nicolae Densusianu si pe Victor Kernbach, fiind un autentic Indiana Jones autohton, mereu in cautare de mistere si enigme pe care uneori, intam!plator sau nu chiar, le descifra.
Sunt la curent cu lucrarile sale deosebit de interesante rea!lizate impreuna cu Vlad-Ionut Musceleanu - un excelent cer!cetator de teren - si ing. Dan Corneliu Braneanu, un pasionat cercetator al paleoistoriei romanesti.
Din motive de sanatate, l-am putut intalni dupa aproxima!tiv doua luni la o sedinta a Sectiei Militare a Academiei Oa!menilor de Stiinta, unde mi-a prezentat o forma a planului lucrarii de fata.
Am agreat ideea unei asemenea lucrari, mai ales ca falsa existenta a Tarii Luanei se dezvoltase intr-o pseudoenigma istoriografica ce atenta pe toate planurile la adevarul istoric al
zonei respective, cat si la faptele si intamplarile petrecute pe acele locuri in decursul secolelor.