Cel mai recent roman al lui Cornel George Popa, Celalalt, are un subiect mai putin obisnuit. O femeie se indragosteste de o fotografie, asa cum Catalina se indragosteste de Luceafarul de pe cer.
Inainte de a-si continua povestea, Cornel George Popa explica stralucitor-eseistic deosebirea dintre fotografie si poza. Va trebui ca dictionarele sa inregistreze de acum inainte distinctia facuta de el.
Apoi, autorul se intoarce in timp — unde ne transporta si pe noi — pana la momentul in care Amalia, invatatoare intr-un sat, il cunoaste la un bal pe Gelu. Emotia indragostirii, atat de greu de descris, este admirabil descrisa de Cornel George Popa. La scurta vreme, Amalia primeste in dar o fotografie: „In ea, Gelu seamana cu un actor. Sau cu un demon. Dar un demon bland si accesibil, pe care-l implori sa te viziteze noaptea, insa el este intr-o asa de mare masura ocupat, incat niciodata nu ajunge." Cei doi isi traiesc dragostea cu sfiala, apoi se casatoresc. Dupa cativa ani, Gelu moare pe neasteptate, intr-un accident. Iar Amaliei ii ramane fotografia lui. Obsedata de amintirea celui disparut, il cauta pe fotograful de moda veche Haim Leibovici si ii cere sa mareasca fotografia pana la dimensiunile unui om real si sa o coloreze.
Ma opresc aici cu relatarea ca sa nu stric placerea cititorilor de a afla ei insisi ce se mai intampla. De fapt, povestea abia incepe.