Centimetri de viață e o carte unică și tulburătoare la modul cel mai concret și imediat. O carte scrisă „la două mîini” și în care poemele invelate în jurnalul Luizei Petre Pârvan sînt revelate prin aranjamentul Alexandrei Pârvan. Într-o prefață excepțională (asta fără îndoială!), Alexandra Pârvan expune poietica acestei cooperări și face o analiză riguroasă a jurnalului (implicit a „poemelor-jurnal”), evidențiind liniile tematice (existențiale) care l-au structurat. Prefața nu e aici un text de escortă, ci unul care face parte integrantă din corpul operei ca atare. Ea nu e facultativă la citit, ci obligatorie. Alexandra nu numai că-și problematizează toate scrupulele legate de propria calitate de co-autor (care nu folosește niciun cuvînt de-al său; dar, la urma urmei, nu vorbim noi cu cuvinte care nu sînt, de fapt, ale noastre?!), dar și justifică decisiva metanoia pe care o suferă jurnalul. Transmutarea jurnalului în poeme, prin simplul decupaj, e o problemă delicată de creativitate, de teorie a creativității chiar – dar răspunsul de aici e convingător. Poemele nu pierd firul jurnalului, dar îl sublimează și-l ridică la altă semnificativitate. Rezultă o saga agonică și purgatorială, transpusă într-o diagramă a confruntării cu moartea și cu un taedium vitae care devine taedium mortis, un proces de glisare evidențiat cu erudiție și participare de Alexandra. O carte, spus pe scurt, la care-ți trebuie curaj de lectură.

Al. Cistelecan