Pentru teologul Raymon Panikkar a propus conceptul de „hermeneutică diatopică”: este un cadru necesar pentru „depăşirea distanţei [...] dintre două sau mai multe culturi care au dezvoltat independent, în spaţii diferite, metode de filosofare şi modiri de a atinge inteligibilitatea”. Termenul conferea demnitate „damnaţilor pămîntului” dintr-o viziune anterioară, însă ierarhia dintre culturi a rămas implicită în contextul istoric al triumfului occidental, în urma căderii Cortinei de Fier. În 1995, în contextul mişcărilor sociale ce propulsau America Latină într-o direcţie istorică divergentă, teoreticianul argentinian Walter Mignolo a propus termenul de „hermeneutică pluritopică”: un cadru necesar pentru gesturi intelectuale de sine-stătătoare într-o convergenţă a liberărilor.

Una dintre datoriile filosofiei în secolul al XXI-lea o reprezintă eliberarea gîndirii critice de eurocentrism şi poziţionarea într-o lume în care speranţele se leagă de insurecţia gîndirilor subjugate. În prelungirea dominaţiei militare, economice şi politice de lungă durată, eurocentrismul cultural continuă să proiecteze universalismul occidental asupra tuturor spaţiilor lumii şi cîmpurilor cunoaşterii, împiedicînd sistematic afirmarea diferenţei şi comparaţia directă între periferii ale modernităţii. În istoria culturală a tranziţiei postcomuniste, „România" s-a raportat epistemic în mod pozitiv doar la Europa şi Occident, mai puţin sau deloc la alte periferii din regiunea sa, America Latină, Africa, Asia ori Sudul Global.

PLURITOPIC este prima colecţie de carte dedicată în exclusivitate gîndirii radicale nonoccidentale, propunînd raportarea directă la experienţe, rezistenţe şi viziuni ce se opun totalităţii europene şi deschid alte capete de pod pentru drumul est-european al liberării de tranziţie.

Souleymane Bachir Diagne s-a născut în 1955 la Saint-Louis, Senegal. După o formare iniţială la Paris, în logica filosofică şi istoria occidentală a filosofiei, a publicat o serie de cărţi dedicate gîndirii africane şi islamice şi a desfăşurat o bogată activitate instituţională de susţinere a ştiinţelor sociale, filosofiei şi drepturilor omului, adaptînd critic tradiţiile intelectuale africane la „piaţa publică globală”. Co-director al influentei reviste de literatură şi filosofie africană Éthiopiques; membru al consiliului UNESCO pentru Viitorul Lumii; a predat la universităţile Cheikh Anta Diop din Dakar, Northwestern din Chicago şi Columbia din New York. Printre cărţile sale: Islam et société ouverte: la fidélité et le mouvement dans la philosophie de Muhammad Iqbal (2001), L. S. Senghor: l’art africain comme philosophie (2007), Comment philosopher en Islam (2008).