Romancier, dramaturg, teoretician de teatru, filosof, poet, Camil Petrescu a fost și un redutabil spirit polemic al epocii interbelice, dimensiune ilustrată cu asupra de măsură de bogata sa activitate publicistică.

Nici prima, nici cea din urmă gazetă înființată, condusă și, adesea, scrisă aproape în întregime de Camil Petrescu, Cetatea literară – pe care o propunem acum contemporanilor noștri într-un format accesibil – prezintă o valoare excepțională pentru mediile teatrale și pentru faptul că în cuprinsul ei (nr. 11-12) poate fi regăsit „Falsul tratat pentru uzul autorilor dramatici”. Document de istorie teatrală și totodată exemplu de polemică inteligentă și civilizată, „Falsul tratat” este răspunsul oferit de Camil Petrescu celor 100 de cititori ai revistei sale după declanșarea, în noiembrie 1926 (data premierei piesei sale Mioara la Teatrul Național din București), a celui mai puternic, conjugat și de lungă durată atac de presă din acei ani, orchestrat de Pamfil Șeicaru.

Tot în Cetatea literară au fost publicate poeziile ce vor fi incluse în volumul Transcendentalia, dar și „Scrisorile doamnei T” (devenite ulterior capitol în Patul lui Procust, sub titlul „În loc de ora ceaiului”), a căror lectură îl determina pe Eugen Lovinescu să salute apariția unei noi scriitoare (!).

Tipărită în 12 numere, format tabloid, Cetatea literară i-a avut printre colaboratori pe Tudor Arghezi, Ion Barbu, Hortensia Papadat-Bengescu, Liviu Rebreanu ș.a.

În 1927, Camil Petrescu mai reușește să adune primul număr care cuprindea Substanțialismul (nucleul lucrării sale filosofice de mai târziu), însă, în ciuda zbuciumului său de ani de zile, revista își va înceta curând apariția din lipsa mijloacelor materiale.