Le Cid este o tragi-comedie scrisă de Pierre Corneille,publicată în anul 1636. Această operă marchează un moment crucial în dezvoltarea teatrului francez.

Legenda cidului, constituită prin secolul al XII-lea, se referă la luptele spaniolilor cu maurii. Figura eroului medieval al Spaniei inspiră poemul "Cîntecul Cidului", precum și alte poeme epice. Izvorul lui Corneille pentru "Cidul" l-a constituit piesa unui alt dramaturg spaniol. Cu “Cidul” apare adevăratul stil tragic. Corneille rămîne, astfel, pictorul măreției și nobleței umane. În această operă, autorul așază în centrul creației ființa umană.

Tragedia clasică prezintă un alt tip de erou, care nu mai e victimă a zeilor sau a destinului. Eroii lui Corneille sunt capabili să ia decizii, conducîndu-se de sentimentul cinstei, al datoriei și al onoarei. Concepția raționalistă a iubirii determină faptele săvîrșite de Don Rodrigo și Ximena. Rodrigo și Ximena sunt modele de eroism și de umanitate, amestec de trăiri, manifestate mai sensibil în personajul Ximenei și în lupta neîncetată a voinței împotriva pasiunii. Sensul moral în această tragedie este că datoria și onoarea ocupă primul loc.

Aceată operă este de factură clasicistă, deoarece prezintă regula celor trei unități, cu mici abateri: desfăşoară o acțiune liniară, ce are loc în unitatea orașului, timp de 36 de ore. Echilibrul compoziției, al armoniei, ordinea, claritatea, sobrietatea stilului, vocabularul ales definesc, de asemenea, clasicismul. Pentru personajul principal - Don Rodrigo - sentimentul onoarei este mai presus decât sentimentul iubirii, deci opera este de factură raționalistă.